Serban

Cu o traditie indelungata in onomastica noastra si destul de popular, prenumele de baiat Serban, unul dintre cele mai vechi nume de persoana din spatiul romanesc, este atestat timpuriu in documentele vremii. Au aparut, pe cale de consecinta, si forme precum Serbanesti sau Serbesti, ambele fiind toponime. Statutul acestui prenume masculin este cu atat mai interesant cu cat, potrivit cercetatorilor lingvisti, este o formatie romaneasca, adica un nume de persoana ce a aparut in cadrul onomasticii noastre.

Astfel, specialistii au identificat, drept cuvant de baza, substantivul comun „serb”, ce inseamna „taran legat de pamantul mosierului, depinzand cu persoana si cu bunurile ale de acesta” (explicatie preluata din Dictionar Explicativ, editia din anul 1998). Se poate spune, asadar, ca semnificatia numelui Serban este „rob, sclav”, mai ales daca tinem seama de faptul ca substantivul comun „serb” provine de la cuvantul de origine latina „servus”.

Problemele apar, in schimb, in ceea ce priveste etimologia acestui nume de persoana, deoarece, atat forma Serb, cat si forma Serban erau, contrar celor crezute de noi, de boieri. In aceste conditii, am fi tentati sa credem ca este imposibil ca doar astfel de persoane, cu un asemenea statut social, sa primeasca nume cu aceasta semnificatie. Chiar si asa, incercand sa stabilim etimologia prenumelui masculin in discutie, ne vom referi la Serbu, nume ce ar fi avut o alta semnificatie. Aceasta ipoteza este sustinuta de faptul ca „servus” a fost un cuvant ce avea si sensuri de natura religioasa. Pe de alta parte, exista posibilitatea, ce-i drept, ca numele Serban sa fi fost mostenit pe linie ereditara masculina, de unde si popularitatea de care s-a bucurat de-a lungul vremurilor.