Constantin

Numele Constantin (cu varianta feminina Constantina) este de origine latina, dupa cognomenul lat. Constantinus. Constantinus este un derivat cu suf. -inus de la Constantius (fem. Constantia), cognomen roman frecvent care provine, la randul lui, din cognomenul Constans, gen. Constantis. El a fost format pe baza adj. constans, constantis ce inseamna “constant, ferm”, participiul verbului lat. consto “a fi ferm, puternic” — compus al verbului sto “a sta”, dupa model grecesc. In rasaritul Europei s-a raspindit forma Constantin datorita faimei imparatului Constantin cel Mare, aparator al crestinismului. Forma gr. Eonstantinos patrunde, prin intermediar slav, si in romana, unde numele este atestat inca de la finele sec. XIV. Variante romanesti: Costa, Costea, Costache, Tache, Tachel, Tachita, Costachel, Costachita, Costan, Costel, Costica, Costin sau Cota, Costas, Tica, Tieu, Ticus, Ticuta, Costila, Costita, Codin, Codina, Cotan, Cotea, Cotinel, Cocea, Cociu, Coia, Coica, Condea, Cota, Coca, Conea etc, Dinu si Dina, Dinica, Dincea, Dinita, Dinut, Dinuta, Dineu, Dinca, Dincuta, Dicu, Dica, Dicut, Didea, Ditu, Dita; Tin, Tina, Tinica etc.Variante internationale:• Fr. Constans, Constant, Constantin, Constance, it. Constanzo, Constanza, germ. Eong-tantin (hipoc. Kunst), Eonstanze (hipoc. Stanzi), sp. Constancio, Constancia, Constantius, rus. Eonstantin, Eonstantina, magh. Eonstancia, Eonstan-tina, Eonstantin etc.